duminică, 16 noiembrie 2014

POLITICA LUI DUMNEZEU

VREMEA CERCETĂRII ESTE PE SFÂRȘITE

I.  PATRU EPOCI

"Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre." (Isaia 55:8-9)

Dumnezeu are o cu totul altă „politică” decât a noastră. Dumnezeu nu ține cu stânga sau cu dreapta. El urmărește altceva.

În viața poporului lui Dumnezeu în lume, că este vorba despre poporul evreu înainte de Cristos, sau de Biserica Domnului Isus Cristos de 2000 de ani, au existat de fiecare dată PATRU EPOCI DISTINCTE, care s-au repetat și se vor repeta până la venirea Domnului Isus Hristos la sfârșitul vecurilor. Chiar dacă, istoric vorbind, omenirea se afla în epoca Faraonilor, în sclavagism, în Evul Mediu sau în comunism, poporul lui Dumnezeu se afla, privind dinspre Dumnezeu, într-una din cele PATRU EPOCI. Care sunt acestea?

1.  EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI

Este epoca în care, poporul lui Dumnezeu, copleșit de dragostea, de frumusețea Domnului, de mântuirea primită în dar, de parfumul cerului care-l așteaptă, nu-și dorește nimic altceva decât prezența Lui. Acasă sau în adunarea sfinților, credincioșii nu găsesc plăcere mai mare decât Cuvântul Lui, decât rugăciunile, decât cântările, decât slujirea Domnului. De cum se trezesc aleargă la părtășia cu Domnul, și cu greu se desprind de acolo ca să plece la școală sau la locurile de muncă. Duminica sau în cursul săptămânii abia așteaptă să ajungă la adunare la întâlnirea cu Domnul și cu frații, și cu greu se desprind de părtășia frățească. Pe buzele lor este mereu Numele Domnului Isus, inima le este plină de laudă, și împrăștie lumină pe oriunde merg. În această epocă este aproape imposibil să-i ispitești în vreun fel pe creștini cu lucrurile lumii. Pur și simplu n-au ochi și nici urechi pentru așa ceva. Bucuria și plăcerea de a sta cu Dumnezeu și cu frații lor de credință este maximă.

În vremea lui Savonarola (citiți „Lumini peste veacuri” de Petru popovici), poporul umplea străzile din jurul catedralei orașului încă de la miezul nopții, pentru a fi siguri că prind un loc. Dimineața, când se deschideau ușile catedralei, poporul intra cu cântări de laudă și umpleau până la refuz catedrala. Predica ținea două ore, dar oamenilor li se părea la sfârșit ca de abia începuse.

"Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!” Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea. Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele." (Psalm 16:2-4)

Vedem de mai multe ori în istorie repetându-se această epocă. Evreii au trăit-o pentru puțin timp la ieșirea lor din Egipt. Apoi, pe vremea unor împărați dedicați (ca Asa sau Iosafat), poporul a atins culmi ale dragostei lor de Dumnezeu și de despărțire de idolii lumii. A mai fost biserica primară din Faptele Apostolilor, epoca lui Savonarola, epoca marilor misiuni, biserica moraviană, etc. Iar pe meleagurile noastre: trezirea penticostală și mișcarea Oastei Domnului.

2.  EPOCA ABATERII și A PROROCILOR

Este epoca în care poporul lasă să-i pătrundă în inimă tot felul de idoli din lume, și inima lui nu mai este întreagă a Domnului.

„… inima lui n-a fost întreagă a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său David." (1Împărați 15:3)
„Când a îmbătrânit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alţi dumnezei; şi inima nu i-a fost în totul a Domnului Dumnezeului său, cum fusese inima tatălui său, David." (1 Imparati 11:4)

Dacă în prima epocă erau de ajuns Cuvântul lui Dumnezeu şi preoţii (pastorii), în a doua epocă intră în lucrarea Domnului profeții, oamenii trimiși de Dumnezeu să arate poporului că s-a lăsat dus în rătăcire și trebuie neapărat să se întoarcă cât mai degrabă la dragostea dintâi față de Domnul. Așa au fost profeții Vechiului Testament, apostolii când se adresau bisericilor căzute, apostolul Ioan când a trimis cele șapte mesaje Bisericilor din Apocalipsa, și alții de-a lungul istoriei.

Tragic pentru această perioadă este faptul că poporul lui Dumnezeu uită cum era în EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI, iar Dumnezeu caută să-i aducă aminte: „Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat." (Ieremia 2:2)

Și tot tragic este faptul că mesajul prorocilor a fost rareori bine primit. De cele mai multe ori, creștinii au avut atitudinea evreului care i s-a adresat lui Moise: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?” (Exod 2:14), sau atitudinea poporului față de prorocul Ieremia: „Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului.” (Ieremia 44:16), sau atitudinea poporului față de prorocul Ezechiel: „Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe corzi. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc.” (Ezechiel 33:32), sau atitudinea evreilor față de martirul Ștefan: „Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.” (Faptele apostolilor 7:57)

3.  EPOCA JUDECĂȚII LUI DUMNEZEU

Aflat în cea de-a doua epocă, poporul lui Dumnezeu are de ales între a se pocăi și a se întoarce la prima epocă sau a se împietri și a se confrunta cu cea de-a treia epocă.

În această epocă, Dumnezeu aduce judecata asupra poporului Său idolatru, care a ajuns la o religie formală, la o formă de evlavie (2Timotei 3:5), și nu-și mai găsește plăcere să intre în odăiță, să închidă ușa și să se bucure ore nesfârșite în prezența lui Dumnezeu.

Dacă citim cartea Judecători, vedem de câte ori Dumnezeu a adus judecata peste poporul Lui, permițând popoarelor din jur să ocupe Israelul și să-i facă robi, din cauza depărtării lor de Dumnezeu:

"Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul şi au slujit Baalilor şi idolilor. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim." (Judecatorii 3:7-8)

“Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului." (Judecatorii 3:12)

"Copiii lui Israel iarăşi au făcut ce nu plăcea Domnului, după moartea lui Ehud. Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim." (Judecatorii 4:1-2)

În același fel:
a) Dumnezeu a permis Asiriei să cucerească Samaria și să-i ducă pe evrei în robie, din cauza depărtării de Dumnezeu a lui Israel, și a permis lui Nebucadnețar să cucerească Iuda și să distrugă ierusalimul și Templul, din cauza lipsei de dragoste a lor pentru Dumnezeu.

b) Dumnezeu a permis romanilor să distrugă Ierusalimul și să-i împrăștie pe evrei în toată lumea:
"Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”" (Luca 19:43-44)

c) Dumnezeu atenționează unele din cele șapte biserici din Apocalipsa despre judecata care va veni peste ele dacă nu se pocăiesc:

Apocalipsa 2:5 "Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti."

Apocalipsa 3:3 "Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine."

Apocalipsa 3:16 "Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea."

4.  EPOCA RĂMĂȘIȚEI

Dacă nici în EPOCA JUDECĂȚII credincioșii nu se întorc cu pocăință la EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI, atunci Dumnezeu nu mai are ce face, și se vede nevoit „să predea ștafeta” unei rămășițe, care să ducă mai departe în lume mesajul Lui curat, nu doar vorbit, ci trăind așa cum a trăit Isus.

"De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite." (Matei 21:43)

Dumnezeu a făcut să moară în pustie toată generația de evrei cu vârsta de peste 20 de ani ieșită din Egipt, afară de Iosua și Caleb, și a re-creat în Canaan poporul Lui din copiii acestora.
Dumnezeu a adus din robia babiloneană doar o rămășiță înapoi în Israel, cu care a refăcut poporul Lui.
Dumnezeu a luat o rămășiță din Israel și a înființat biserica creștină.
Dumnezeu a luat o rămășiță din biserica Catolică, și a creat protestantismul și apoi neoprotestantismul.

II. CONCLUZII FINALE

1.  NU NE MAI AFLĂM ÎN EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI FAȚĂ DE DUMNEZEU

Dragi creștini, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, noi nu suntem în EPOCA BĂSESCU și nu ne îndreptăm spre EPOCA PONTA (pro-comunistă) sau EPOCA IOHANNIS (pro-vestică), ci suntem într-una din CELE PATRU EPOCI ale lui Dumnezeu și ne îndreptăm spre o alta.

Să fiți bine încredințați că Dumnezeu nu stă cu sufletul la gură privind la alegerile din România, ci „stă cu sufletul la gură” să vadă dacă poporul Lui înțelege în ce epocă se află, dacă aude glasul Lui („Cine are urechi de auzit, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.” - Apocalipsa 2:29) și dacă se va pocăi să se întoarcă la EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI.

EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI este singurul lucru care-l interesează pe Dumnezeu !!!

Dragi frați și surori, judecați voi înșivă în care epocă ne aflăm? Chiar dacă ne vine greu să avem o privire de ansamblu, totuși, de un lucru putem fi siguri 100%, și anume că NU NE AFLĂM ÎN EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI FAȚĂ DE DUMNEZEU.

Nu mai alergăm la întâlnirea cu Domnul din cămăruță ca o fată îndăgostită care se grăbește la întâlnirea cu iubitul ei. Nu-I mai cântăm Domnului psalmi, în liniștea odăiței sau în așternutul nostru, așa cum cânta odinioară împăratul David. Ne dezlipim însă repede de intimitatea cu Dumnezeu (dacă o mai avem și pe aia, și nu ne mulțumim doar cu mersul la biserică), și ne aruncăm apoi în vâltoarea lumii, sorbind cu nesaț din non-valorile ei, de la știrile TV, până la mulțimea lucrurilor fanny de pe internet. Nu mai alergăm la altarul de familie, ci ne împrăștiem, unii la televizoare, alții la tablete și telefoane mobile.

Într-un cuvânt, nu ne mai face plăcere compania lui Dumnezeu.

2.  NE AFLĂM SPRE FINALUL EPOCII PROROCILOR ȘI VEDEM PRIMELE ÎNCEPUTURI ALE VREMII JUDECĂȚII LUI DUMNEZEU ASUPRA POPORULUI LUI

Sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21 a fost marcat de câteva voci ale lui Dumnezeu care s-au auzit pe tot pământul, dar în special pe continentul american și în țările vest europene. Cine nu cunoaște cartea „De ce întârzie trezirea?” de Leonard Ravenhill? Cine nu cunoaște cărțile lui A.W. Tozer? Cine n-a citit cartea „Viziune Apocaliptică” de David Wilkerson și cine n-a văzut fragmentele din predicile lui (traduse pe internet în limba română)? Toți aceștia au arătat starea de căldicel, de automulțumire, de alergare după propriile interese, care a cuprins poporul Domnului, și au îndemnat la pocăință și la întoarcere la credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna. Dar câți au luat aminte la trâmbițele lui Dumnezeu, care avertizau poporul Domnului de părăsirea dragostei dintâi?

„Și puteau prorocii să trăiască veșnic?” (Zaharia 1:5). Ei și-au încheiat alergarea, au spus ce aveau de spus din partea Domnului și s-au dus alături de Cel pe care L-au iubit și L-au slujit. Și în urma lor, judecata lui Dumnezeu asupra poporului Lui a început dinspre vest:
- căderea turnurilor din New York au făcut să tremure și să înmărmurească toată America. Toți s-au înfierbântat împotriva teroriștilor, dar câți cred că este de fapt judecata lui Dumnezeu în acțiune?
- inundațiile din New York din 2012, care au făcut ravagii,  au scos zeci de mii de oameni în stradă, care au cerut guvernului american acțiuni urgente în privința contracarării efectelor schimbărilor climatice. Dar ei nu mai văd că acestea sunt judecățile lui Dumnezeu asupra unui oraș care, cu puțin timp înainte, în februarie 2012, legalizase căsătoria între persoanele de același sex.
- și nu în ultimul rând, Barack Obama este omul care a adus schimbări uimitoare (în sens negativ) în mentalitatea americanilor, militând și obținând succese incredibile în promovarea homosexualității, a avortului și altor păcate. Și el este una din nuielile lui Dumnezeu pentru poporul american.

3.  JUDECATA LUI DUMNEZEU PENTRU POPORUL LUI ESTE O REALITATE

Citim în Biblie următorul adevăr: „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 10:31)

Când privești la judecățile lui Dumnezeu făcute asupra poporului Lui, te îngrozești:
- o generație întreagă de israeliți (în afară de Iosua și Caleb), care a ieșit triumfătoare din Egipt sub ochii înmărmuriți ai lui Faraon, mărșăluiesc 40 de ani prin deșert, Dumnezeu așteptând să moară și ultimul dintre cei care s-au răzvrătit împotriva Lui.
- nepăsător față de păcatul copiilor lui care afecta casa Domnului, preotul Eli va vedea cu ochii Lui judecata lui Dumnezeu: amândoi fii morți și chivotul Domnului luat de filisteni.
- peste măsură de încăpățânat și sigur pe sine, împăratul Saul este judecat de Dumnezeu, prin prorocul Samuel. Faptul că Dumnezeu i-a luat împărăția și a dat-o unuia mai bun ca el pare o nimica toată față de faptul că Dumnezeu nu i-a mai vorbit niciodată lui Saul pe tot parcursul vieții lui, nici prin Urim și Tumim, nici prin prorocul Samuel, nici prin vise.
- deși binecuvântat peste măsură de Dumnezeu, pe toate planurile, prin păcatul lui împăratul David face pe dușmanii Domnului să-L hulească. Drept urmare, judecata lui Dumnezeu se abate asupra casei lui, și vede cu ochii lui moartea a patru dintre vlăstarele sale.
- din pricina idolatriei, poporul iubit al lui Dumnezeu (Israel) ia calea robiei, fiind împrăștiat prin Asiria și Babilon, unora pierzându-li-se urma și numele.
- același popor al lui Dumnezeu, poporul evreu, care n-a cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și nu L-a primit, și s-a împotrivit Duhului Sfânt, a fost spulberat în anul 70 în toată lumea, ne mai având o țară a lor pentru aproape 1900 de ani.

Și ce putem spune despre judecățile anunțate de Dumnezeu în Apocalipsa pentru unele din cele 7 biserici, dacă nu se vor pocăi și nu se vor întoarce la dragostea dintâi:
  • Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.  (Apocalipsa 2:5)
  • Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.”  (Apocalipsa 2:16)
  • Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.  (Apocalipsa 2:20-23)
  • Veghează şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte, dar, cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine. (Apocalipsa 3:2-3)
  • Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. (Apocalipsa 3:16)

4. SOLUȚIA NU ESTE KLAUS IOHANNIS

Soluția pentru România nu este una politică. Așteptăm un președinte care să reformeze țara, și când am văzut unul cât de cât evanghelic, tot poporul Domnului s-a strâns în jurul lui să-l susțină. Dar soluția pentru România nu este una politică. Soluția este în mâna poporului lui Dumnezeu. SOLUȚIA ESTE POCĂINȚA POPORULUI LUI DUMNEZEU!. Dacă toți liderii bisericilor evanghelice s-ar reuni (așa cum s-au unit acum pentru sprijinirea lui Iohannis), dacă și-ar pune cenușă în cap și s-ar îmbrăca cu saci, ar posti și ar striga către Dumnezeu, recunoscându-și păcatele lor și ale turmelor lor, și ar striga la Dumnezeu după îndurare, poate s-ar îndura Dumnezeu și ar tămădui atât poporul Lui, cât și țara aceasta.

SOLUȚIA ESTE POCĂINȚA POPORULUI LUI DUMNEZEU, NU KLAUS IOHANNIS!
Și pocăința trebuie să înceapă de la capii bisericilor evanghelice ale acestei națiuni:
- de la cei care au permis în ultimii 10-15 ani să pătrundă în biserici duhul de neseriozitate, prin revista Fitzuica, prin scenetele distractive jucate în biserică, prin filme, etc., și care culeg acum roadele.
- de la cei care au permis să vorbească la amvoanele bisericilor oameni lumești, neserioși, și n-au judecat la urmă cele zise (așa cum spune cuvântul Domnului în 1Corinteni 14:29), ducând astfel pe copiii Domnului în rătăcire. Lucrul acesta a fost permis ca să nu supere pe cei veniți din alte țări și care sponsorizau bisericile noastre.
- de la cei care au obișnuit pe poporul Domnului cu conferințe la hotel de patru stele, cu televizoare în camere, bufet suedez și piscină cu saună.
- de la cei care s-au distrat de minune și s-au tăvălit de râs de multe ori în comitetele bisericilor, în loc să plângă și să-și tocească genunchii pentru starea deplorabilă a poporului Domnului.
- de la cei care au permis invadarea casei Domnului cu moda lumii, permițând surorilor să vină la casa Domnului cu fuste mini, cu pantaloni mulați și alte lucruri care împiedică închinarea în fața unui Dumnezeu Sfânt.
- de la cei care au umblat și s-au ostenit ani de zile să construiască ziduri, care au făcut naveta între România și America, și au lăsat turmele Domnului de izbeliște.
- de la cei care au permis tinerilor și copiilor să se joace în casa Domnului pe telefoane mobile și tablete, obișnuindu-i de mici cu lucruri frivole în casa Domnului.
- de la cei care știau că era de datoria lor să facă dreptate între frați dar n-au făcut, ci au lucrat cu părtinire.
- de la cei care au împiedicat Duhul Sfânt să lucreze prin toate mădularele, și s-au făcut stăpâni pe amvoane.
- de la cei care au programat ce se va predica în biserică cu luni înainte, și au stins duhul celor care doreau să predice ceea ce Domnul voia să transmită poporului Lui.
- de la cei care n-au înțeles lucrarea Duhului Sfânt prin oamenii rugăciunii și le-au stins de multe ori duhul înterupând rugăciunile sau îndemnându-i mereu, din firea pământească, să se roage „scurt scurt”.
- de la cei care au creat o formă atât de „perfectă” a întâlnirilor bisericii, astfel încât nu-i mai dau voie Duhului Sfânt să mai aibă vreun cuvânt de spus, și întristează și sting astfel mereu Duhul. Stai și te minunezi că până și în sinagogi exista posibilitatea de a vorbi liber:
„Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos. După citirea Legii şi a Prorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: „Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi.”  (Faptele apostolilor 13:14-15)
- de la cei care au adus pe mulți din poporul Domnului la o formă de evlavie, permițând unor oameni lumești să se creadă mădulare ale trupului lui Hristos.
- de la cei care n-au tunat de la amvoane împotriva păcatelor de tot felul felul, de la afacerile necurate făcute de membrii bisericilor, până la păcate sexuale.
- de la cei care au cunoscut păcate ale unora din poporul Domnului, dar nu le-au dat pe față, ci le-au cocoloșit, și au făcut astfel ca puțin aluat să dospească toată plămădeala.

Și pocăința trebuie să continue cu cei din poporul Domnului:
- cu cei care s-au lăsat duși în astfel de rătăciri, pentru că le-a plăcut felul acesta de viață creștină comod și căldicel.
- cu cei care, primul lucru la care aleargă dimineața este să deschidă canalele de comunicare cu sistemul lumii (televizorul, laptopul sau telefonul mobil) și nu canalul de comunicare cu Dumnezeu (Biblia)
- cu cei care lasă să pătrundă zilnic în inima lor sute de informații, dar au uitat ce este aceea revelația, vorbirea lui Dumnezeu.
- cu cei care, ca și liderii lor, au părăsit altarele Domnului și urmăresc cu sufletul la gură pe toate canalele de știri campania electorală.
- cu cei care cheltuie bani grei pentru poftele lor, dar au uitat ce este aceea partea Domnului și milostenia.

Dragi frați și surori, soluția pentru poporul român nu este Klaus Iohannis!
POVĂȚUITORI AI TURMELOR ȘI VOI TOȚI COPII AI LUI ISRAEL, POCĂIȚI-VĂ ȘI ÎNTOARCEŢI-VĂ LA ACELA DE LA CARE V-AŢI ABĂTUT MULT! (Isaia 31:6)

5. ALTFEL EPOCA JUDECĂȚII ȘI EPOCA RĂMĂȘIȚEI DEVIN IMINENTE

Altfel, EPOCA JUDECĂȚII va veni peste poporul acesta, așa cum a început peste poporul american. Și apoi, Dumnezeu va aduce EPOCA RĂMĂȘIȚEI, pregătind burdufuri noi în care să toarne „vinul” Lui cel nou, Duhul Sfânt.

a) Că lucrul acesta este posibil, vedem din felul în care, o biserică altădată a Domnului, n-a auzit la vremea ei trâmbițele lui Dumnezeu, glasul Domnului prin prorocii Lui, și a ajuns astăzi o sinagogă a Satanei. Este vorba de biserica luterană, care, în anul 2009 a ajuns la ceea ce citiți în rândurile următoare::

Biserica protestantă luterană americană, care are 4,6 milioane de credincioşi în SUA, va accepta pastori homosexuali care au parteneri stabili, conform unei moţiuni votate la o convenţie din Minneapolis. Biserica evanghelică luterană din America (ELCA) a votat vineri seară cu 559 voturi pentru şi 451 contra, la capătul unor dezbateri furtunoase, un text care le permite pastorilor care au o legătură homosexuală durabilă şi monogamă să slujească în biserică.
"Am votat ca să dăm posibilitatea ca pastorii care au parteneri homosexuali şi lesbiene stabili să-şi exercite activitatea în biserică', a declarat sâmbătă AFP John Brook, purtătorul de cuvânt al ELCA, care care cuprinde circa 10.000 de congregaţii pe tot cuprinsul SUA.

b) Că Dumnezeu își anunță poporul Lui, prin prorocii Lui, în EPOCA ABATERII, este iarăși evident. Vă readuc aminte ceea ce am trăit acum vreo cinci ani. Am fost în vizită la sora Olaru, un om al rugăciunii, care era aproape imobilizată la pat. Duhul Sfânt a condus întâlnirea noastră spre starea grea a bisericilor și necesitatea trezirii spirituale. La sfârșitul întâlnirii, ne-am rugat. Mai întâi m-am rugat eu, câteva minute, apoi a urma sora. După cinci minute de rugăciune, am deschis încet ochii să văd dacă mai continuă. După 10 minute, dânsa tot se ruga. După 20 minute la fel. De acuma sora pot spune că era în Duhul. Eu, un slujitor crescut la școala rugăciunilor scurte, am așteptat în genunchi aproape o oră ca sora să încheie. Când și-a revenit după zbuciumul vizibil din rugăciunea pe care o avusese, mi-a spus: „Frate, citește te rog Isaia 4. Acesta este cuvântul pe care Domnul mi l-a dat în timpul rugăciunii.”

Vă redau acest text mai jos, și vă las să trageți singuri concluzia:
„Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca în hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!” În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plină de măreţie şi slavă, şi rodul ţării va fi plin de strălucire şi frumuseţe pentru cei mântuiţi ai lui Israel. Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii la Ierusalim. După ce va spăla Domnul murdăriile fiicelor Sionului şi va curăţa Ierusalimul de vinovăţia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecăţii şi cu duhul nimicirii, Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum, ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare, noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost, o colibă, ca umbrar împotriva căldurii zilei şi ca loc de adăpost şi de ocrotire împotriva furtunii şi ploii.  (Isaia 4:1-6)

6. O, DACĂ AM ÎNVĂȚA DIN GREȘELILE ALTORA

Ce tragic este să nu înveți din greșelile altora. Cum lasă Dumnezeu niște exemple ca alții să învețe. O, dacă am învăța! Poporul evreu a fost, pentru o perioadă din istoria lor, despărțit în două: Israel și Iuda, conduși de împărați diferiți. Când Israel s-a abătut de la Domnul și nu s-au pocăit, Domnul a adus peste ei EPOCA JUDECĂȚII, fiind cuceriți și luați în robie de către Asiria. Și într-o asemenea vreme, Dumnezeu atrage atenția celeilalte împărății, Iuda, să ia aminte la ce i s-a întâmplat lui Israel, să tragă învățăminte, să se pocăiască, ca să nu urmeze aceeași cale a robiei:

„Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. Eu ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.” (Ieremia 3:6-8)

A învățat Iuda ce trebuia să învețe. Din nefericire nu, și soarta ei a fost aceeași cu a sorei ei, Israel.

Nu mai avem multă vreme, și EPOCA ABATERII ȘI A PROROCILOR se va încheia și pentru țara aceasta. Și dacă poporul Domnului nu se va întoarce la EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI, va urma EPOCA JUDECĂȚII și EPOCA RĂMĂȘIȚEI.

Vă remintesc: EPOCA DRAGOSTEI DINTÂI este singurul lucru care-l interesează pe Dumnezeu !!! Zidurile mărețe ale clădirilor în care ne adunăm, tehnica de ultimă generație cu care ne acompaniem închinarea, programele pregătite minuțios, manifestările zgomotoase, atmosfera de sărbătoare întreținută de multe ori artificial de la amvoane, zâmbetele de suprafață, fără adâncime, nu sunt lucruri care să-l intereseze pe Dumnezeu. DACĂ DRAGOSTE DE DUMNEZEU NU E, NIMIC NU E.

Doamne, ai milă de noi! Dacă am ajuns orbi ca cei din Laodiceea, dă-ne, Doamne, doftorie pentru ochi ca să ne ungem și să vedem. Amin!

Un umil rob al Domnului,
Dan Ghimbășanu.

Un comentariu:

  1. Dumnezeu să te întărească.Sunt vremuri tirzii. Mila Lui să se reverse peste noi si casele noastre

    RăspundețiȘtergere